Icoane de argint – ferestre spre cer
Icoanele ni se par diferite pentru ca ele sunt menite de a fi cerul privindu-ne pe noi si nu invers. Icoanele nu sunt la fel de familiare ca si alte obiecte religioase si totusi reprezinta o parte extrem de importanta in ceea ce priveste inchinarea in Bisericile bizantine si ortodoxe.
Expresia arta iconografica nu este atat de corecta = pentru ca implica medii de arta, cum ar fi vopseala. Cu toate acestea, icoanele reprezinta mai degbraba ajutoare in rugaciune, decat arta. In icoane se vorbeste nu se „picteaza” ca atunci cand se lucreaza la o opera de arta culturala.
Icoanele reprezinta o fereastra prin care privim cu ochii fizici Imparatia Cerurilor si taramul experientei spirituale.
De aceea, icoanele apar occindentalilor cel putin stranii. Ei sunt obisnuiti sa priveasca picturile religoase care reprezinta viata, in domeniul pamantesc. Deci, Domnul Iisus, Fecioara Maria si toti sfintii arata ca noi: chipul are dimensiuni normale, pozitia este una naturala si cel mai adesea se lucreaza cu proportii normale.
Acest lucru nu este valabil in cazul icoanelor. Ele sunt foarte stilizate si nu sunt dedicate unui „licente artistice”. Un iconograf trebuie sa fie pregatit pentru aceasta lucrare si sa primeasca permisiunea duhovnicului de a incepe sa lucreze la o icoana. El trebuie sa se pregateasca spirituala pentru a reda o icoana in rugaciune si post.
Icoanele sunt structurate pe mai multe nivele – incepand in general cu o baza din lemn. Aceasta se acopera apoi cu straturi gesso – care este o vopsea lichida. Se aplica si un amestec de clei. Imaginea este ulterior bravata in lemn, adesea urmand un model dat. La final se aplica culorile – daca ne referim strict la cele pictate, nu la icoane de argint.
Traditia spune ca prima icoana a Fecioarei Maria a fost realizata de Sfantul Luca, atunci cand Fecioara inca era in viata pe pamant.
Icoane de argint: Nu prin maini omenesti
Conform unei alte traditii, se pare ca prima icoana a lui Hristos nu a fost realizata de maini omenesti. Numita Mandilion, aceasta imagine a lui Hristos poate fi datata cel putin in secolul al VI-lea si evidentiaza chipul Sau – imaginea pe care o vederem adesea in bisericile ortodoxe.
Legenda spune ca in timp ce era pe pamant, un rege din Edessa a auzit de puterile vindecatoare ale lui Iisus. Imparatul Abgar avea lepra si nu putea sa mearga sa-l vada pe Hristos, asa ca a trimis un mesager sa-l caute. Se spune ca Hristos a luat i bucata de panza, si-a sters fata si aceasta a ajuns apoi in mainile lui Abgar. Conform legendei imaginea Domnului Iisus Hristor ar fi ramas impregnata pe acea panza.
Asa s-a pastrat pana azi imaginea care apare si pe multe icoane de argint care circula in randul crestinilor.