Stiloul, articolul de papetarie a carui istorie a fost scrisa de romanul Petrache Poenaru

Stiloul este un instrument de scris care functioneaza prin aplicarea de cerneala pe o suprafata, in general hartie. Aceste obiecte de papetarie pot fi utilizate cu cerneala de diferite culori, de la neagra si albastra pana la rosie. In prezent, exista numeroase tipuri de stilou (cu pompita, piston, rezerva, marcator), insa istoria acestor obiecte a inceput cu pensulele de scris, penele si tocurile.

Precursorii acestor articole de papetarie sunt “stilourile” pe care locuitorii din Egiptul Antic le confectionau din trestie si cu care scriau pe papirus. Pana in secolul al XIX-lea, cele mai folosite instrumente de scris erau penele de gasca, carora li se inmuia capatul ascutit in cerneala.

Pe de alta parte, tocurile de scris au o origine foarte veche, un astfel de obiect realizat din bronz fiind gasit in ruinele de la Pompei, ceea ce inseamna ca erau utilizate inca din anul 79. In secolul al XIX-lea, tocurile au inlocuit penele de scris, iar incepand din anul 1850 calitatea penitelor s-a imbunatatit, iar stilourile cu penite din metal au devenit comune, chiar daca si acestea trebuiau imbibate constant cu cerneala pentru a scrie.

Stilourile cu pompita, de la Leonardo da Vinci la Petrache Poenaru

In secolul al X-lea, califul Fatimid Abu Tamim Maad al-Muizz il-Dinillah a cerut un instrument de scris care sa nu ii pateze mainile si hainele si, conform istoricului Ali Abuzar Mari, ar fi primit un stilou cu o rezerva de cerneala.

Totusi, exista dovezi ca un astfel de stramos al celebrului articol de papetarie ar fi fost inventat si utilizat chiar de catre Leonardo da Vinci. Istoricii sustin ca jurnalele marelui pictor si inventator ar fi fost scrise cu un fel de stilou cu rezervor. De altfel, in 2011, artistul italian Amerigo Bombara a reconstiuit instrumentul de scris utilizat de maestrul renascentist, pornind de la schitele acestuia.

Stiloul cu rezervor era disponibil in Europa in secolul al XVII-lea. Inventatorul german Daniel Schwenter descria in anul 1636, in revista Deliciae Psyhico-Mathematicae, un obiect de papetarie constituit din doua parti: obiectul de scris si rezervorul de cerneala. In 1663, cronicarul britanic Samuel Pepys vorbeste despre un stilou metalic cu rezervor, iar istoricul american Hester Dorsey Richardson mentioneaza “trei stilouri argintii cu fantana, in valoare de 15 silingi”.

Totusi, cel mai mare merit in evolutia stilourilor catre articolele de papetarie extrem de apreciate de astazi il are romanul Petrache Poenaru. Pedagogul, inventatorul, inginerul si matematicianul nascut la Benesti (judetul Valcea) in 1799 a primit un brevet pentru primul toc rezervor din lume. Pe atunci, Poenaru avea doar 28 de ani si se afla la Paris. Ca o curiozitate, pe brevet, inventia sa este descrisa drept “condeiul portaret fara sfarsit, alimentandu-se insusi cu cerneala”.

Pana astazi, stilourile au evoluat mult si au devenit unele dintre cele mai utilizate articole de papetarie, fiind folosite deopotriva de elevi, studenti, angajati, manageri si antreprenori. Chiar daca in prezent majoritatea oamenilor isi desfasoara activitatea profesionala din fata unui calculator, uneori trebuie sa semneze un document sau sa scrie o felicitare, iar atunci stiloul este de departe cea mai buna alegere.

Lasă un răspuns