Dincolo de sclavia sexuală

Le vedem pe strada, în cluburi sau bordeluri și continuăm mereu să le judecăm fără a știi ce se ascunde in spatele unui trup și unui zâmbet ce mimează fericirea.  Nimeni nu banuiește că în realitate ascund o dramă și o suferință greu de imaginat.  Dupa ce au fost răpite, vândute, amenințate, bătute, torturate rămân din păcate sclave ale unor proxeneți sangeroși care nu ezită să le împuște sau să le ardă de vii dacă nu sunt mulțumiți de ele. Traficantul intră în contact cu victima, făcându-i promisiuni mincinoase în legatură cu locurile de muncă în străinătate.  Aproximativ 70% dintre traficanții de carne vie sunt bărbați și au vârsta cuprinsă între 20 si 30 de ani, alteori chiar mai în vârstă. Sunt și femei care prezintă un procent mai mic și au între 18 si 35 de ani.

Cele mai vulnerabile sunt fetele care provin din familii destrămate,  dintr-un mediu în care au suferit diverse abuzuri sau chiar crescute în orfelinate.  Promisiunea și gândul de a avea un loc de muncă și o viață mai bună în străinătate le impiedică pe fete să vadă dincolo de aparențe. Odată ajunse acolo,  fetele sunt ținute în captivitate atât reală cât și psihologică. Unele dintre ele sunt omorâte sub formă de avertisment față de celelalte. Astfel, în mintea și sufletul lor frica își face loc, ele temându-se să fugă sau să ceară ajutor.
De asemenea, avem și metoda “lover-boy”, sau în romană “iubitul” în care bărbatul își alege o fată (victima) iar mai apoi o păcălește spunându-i că vrea să o ia în căsătorie.  Ceea ce este cu adevărat mai rău este faptul că fetele sunt recrutate de la vârsta de 12-13 ani când sunt mult mai ușor de controlat.  Sărăcia, lipsa de educație, rata șomajului, corupția sunt doar unele dintre cauzele principale ale traficului de persoane din țările “sursă”.
România se află pe primul loc în Europa după statisticile EUROPOL, INTERPOL, EUROJUST.  Din fericire există diferite organizații care se ocupă cu salvarea victimelor și adăpostindu-le în case aflate la marginea unor sate unde fetele sunt învățate sa gătească, să coase și au parte de consiliere psihologică.  Unele dintre ele preferă să nu vorbească despre traumele la care au fost supuse.  Din pacate, numărul victimelor salvate este mic, dar există totuși o speranță…

Dincolo de sclavie!

 

Lasă un răspuns