Fotografia de inmormantare, o moda veche

memoris.ro

Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost fascinati de moarte. Intrucat nimeni nu stie exact ce se intampla dupa moarte, cu totii au nutrit curiozitati despre acest subiect. Oare ce se intampla cu sufletul omului, dupa ce corpul acestuia trece in nefiinta? Si poate o intrebare si mai importanta de atat, sufletul chiar exista? Sau totul se termina atunci cand ai apelat la servicii funerare?

Si cum oamenii nu au aflat nici pana in ziua de astazi raspunsul la intrebarea: „exista viata dupa moarte?”, au incercat, pe cat posibil, sa imortalizeze momentul mortii cuiva drag, pentru a avea acea amintire pentru totdeauna. Odata cu apartitia aparatelor de fotografiat, industria „mortii” a decis ca e cazul sa se adapteze si sa o foloseasca si in acest scop. Si sa nu va ganditi ca fotografiile de la inmormantare sunt o practica noua! Nici pe departe! Acestea reprezinta o practica cunoscuta inca de pe vremea erei victoriane, cand oamenii isi imortalizau momentul mortii printr-o serie de fotografii sugestive.

Fotografia post-mortem in vremea victoriana

Pe vremea aia, mai exact cea victoriana, daca faceai parte dintr-o familie sus-pusa, care sa-si permita fotografierea (intrucat vorbim despre un serviciu scump in acea perioada, din pricina tehnologiei greoaie si costisitoare) si aveai un deces in familie, fotografierea celui trecut in nefiinta era un „must-have”. Astfel, nu numai ca se fotografia intreaga inmormantare, imortalizandu-se astfel momente triste din cadrul evenimentului, insa se punea mare accent pe portrete ale celui decedat.

Da, ati citit bine! Burghezia acelei perioade obisnuia sa imbrace mortul in hainele sale obisnuite si sa il aseze intr-o pozitie fireasca pentru un om viu, insa nefireasca pentru un cadavru, pentru a-l fotografia ca si cum inca ar fi in viata. Cateodata singur, cateodata alaturi de cei dragi. De cele mai multe ori, cadavrul fiind intr-o stare destul de avansata de putrefactie, rezultatul fotografic era demn de cele mai infricosatoare filme de groaza. Aceasta practica era foarte des intalnita in cazul deceselor copiilor, parintii dorind sa aiba o ultima fotografie cu acestia.

În zilele noastre, colectii intregi de astfel de fotografii se afla expuse la muzeele de profil.

Fotografia post-mortem a zilelor noastre

Desi in zilele noastre aceasta practica s-a mai estompat, oamenii incercand sa profite de momentul prezentului si sa se fotografieze atat timp cat sunt in viata, exista, desigur si exceptii. Daca ne uitam un pic in istoria recenta a tarii noastre, vom descoperi ca pana nu de mult, oamenii obisnuiau sa cheme un fotograf la inmormantare pentru a le imortaliza momentul. Cu toate ca vorbim despre o amintire ce, in definitiv, nu si-ar dori-o nimeni, iata ca existau pana de curand oameni ce voiau sa isi ataseze albumelor de amintiri astfel de instantanee. Asadar, odata cu moartea cuiva drag, apelai la servicii funerare, insa si la un fotograf.

Controversa din spatele practicii

Desigur, oamenii sunt si au fost mereu diferiti, punand accent pe una sau pe alta. In timp ce unora, o astfel de practica li se pare sinistra si nepotrivita, altii doresc sa isi documenteze absolut orice moment al vietii, chit ca discutam despre un eveniment fericit ca o zi de nastere, un botez, un gratar, chit ca vorbim despre trista intamplare a unei inmormantari.

Noi nu judecam nicio practica, fie ea cat de… horror. Oamenii sunt si ar trebui sa continue a fie liberi sa isi aleaga atat serviciile funerare, cat si daca isi doresc sau nu un fotograf la inmormantare. De altfel, atata timp cat nu faci rau absolut nimanui, nu vad niciun motiv ca sa fii judecat doar pentru ca iti doresti sa ai parte de o serie de amintiri de la inmormantarea cuiva.

Lasă un răspuns